Tăcerea se așază între noi
Ca o pasăre albă.

În culoarea rămasă din urmă,
În zidirea înceată
Și înserarea târzie
Aș vrea să sper
În toate lucrurile care nu pier.

Secunda îmi scapă din degete.
Grăbită, ca o mătase,
Ca o vorbă de-alin,
Ca întrebarea: Tu ești mereu calm?

Firul de iarbă tocmai a îngurgitat o cămilă,
Mașina a șters parapetul,
Dealul a coborât umbrele,
Iar fata și-a luat curajul de mână
și s-a rugat în tăcere în colțul pădurii.

Bătrânul din vis
O așteaptă la pârâu.

În rugăciune,
Întrebările cad laolaltă cu răspunsurile.

Zidul plânge-n tăcere, albastru.

Dacă pleci,
Lasă-ți umbra
Aici
S-adaste târziu.

Închide ochii
Și
Spune-mi
Până când totul se va sfârși:
Tu ești mereu calm?

— Zvera End,
Există îngeri. Poeme pentru oameni singuri.
Volum în lucru.