în fața mea înfige pământul
un palmier

își etalează frunzele
ca niște palme
cu zeci de degete
răsfirate

palmierul mi-a colorat părul
cu nisip de clepsidră

și mi-a picurat în fire
un timp străin

verdele lor
râde spre balconul
cu zăbrele marine
maschează
degetele uscate
ale aceluiași trunchi

pentru o clipă mă întreb
dacă privesc sau sunt privită

unde se termină aerul
și unde începe pielea mea

blondul meu șuvițat
vorbește cu palmierul

dar nu mai știu cine răspunde.