Când scriu poezii,
Indiferent unde le scriu,
Le scriu cu teama de a nu te trezi
Din somnul care te-a cuprins
Și pe care îmi este teamă
Să nu-l tulbur fiindcă
Eu întotdeauna
Scriu târziu.

Cum e acum când scriu
Acest poem despre ceea ce
Îmi este teamă când mă gândesc
La cum ar fi să îl scriu alături de tine
Când dormi ca cea mai frumoasă
Piatră pe care un munte,
Demult, a trăit-o și
A devenit parte
Azi din mine.

Pentru aceasta poemul acesta
Îl scriu și îl compun cu teamă.

Ca pasărea ce-și zidește cuib
Și își imaginează puii pe care
Acolo îi va hrăni și-i va crește.

Cum un sculptor mângâie
Înainte de a lovi cu dalta
Piatra pentru prima dată.