în roșu ca flacăra de sânge
e îmbrăcat asfințitul
preludiu al nopții în care
ne-om scoate inimile prin stern
valsând în emoții
sub cântecul de carne

iar duhurile noastre s-or alinia
precum niște zodii
în pământul altor planete

sufletele acestea două
suie pe pânza de paiang,
fiind suficient de anorexici
la trup și la cuget
încât să urcăm acolo
cu hramul de oase