Peste Vatoped e ropot.
În Cer, mare voievod,
ciocanu-și tună-n clopot,
sunat-a trâmbița Arhanghelul,
Mihail, comandant ceresc oștirii,
între oameni și făpturi
sună ceasul răstignirii.

Timpu-și frânge aripile negre
peste vii rămășițe, gălbejite,
de greu post mortificate.
Lungi, de taină privegheri,
suflete desțeleniți
de pofte, patimi și păcate.

Bate toaca de vecernie.
La intrare în altar
sfeșnicele ard solemne.
În strane, siluete șed pitite.
Psalmodiile șoptite
până în osuar aduc
stihuri, cânturi și tropare
tulburând tăcerile mocnite.

Oseminte adunate
dorm pe rafturi marmorate,
dure, reci și prăfuite.
Sfânta slujbă auzind
un buchet de glasuri
craniale, femurale,
strigă-n cântece bisericale:
tu, cel viu si gălbejit,
de grele lupte mărunțit
și de diavoli ispitit,
nădejdea nu o părăsi,
când prohodu-ți va veni
tot aici ne vei găsi.