viața mea
e ca o iarnă comunistă
una dintre cele mai grele
din anii șaizeci
fără brad, fără parfum de damă

în viața asta infimă și ticsită de dureri
tăcerea e cea mai frumoasă icoană
care n-a apucat să plângă

fără cale de întoarcere
aici sărutăm o singură persoană
ne învelim cu pături murdare
bem lapte cald
lânceziu de o zi
și facem dragoste
ca păsările prea mici

azi
o să te trag de mână
din pat, așa, gol
să vii la geam, hrănindu-ți uimirea
dragul meu
toată zăpada asta perfectă
e doar pentru tine