Totu-i haos în gândire,
Nu mă mai găsesc pe mine,
Nici nu pot să-mi intru-n fire,
Comparându-mă cu tine.

Întunericu-i destinul,
Ce-ți deschide-n cale vise.
Sufletul e amăgitul,
Când alții gândesc la vise.

Pot să am și luna-n brațe,
Eu nu văd niciun folos
Căci vorbele sunt gloanțe,
Când e doar un mincinos.

Singur ziua, singur noaptea,
Nu văd oameni lângă mine,
Ei sunt doar o umbră slabă,
Și apar doar când e bine.

Ce-i aia prietenie?
Ce-i aia tovărășie?
Ce-i aia diplomație?
Ce e aia bogăție?

Dacă, când se lasă seara,
Sunt din nou doar eu cu mine.
Și cu mine sunt doar eu,
Când îmi este cel mai greu.

Cine înțelege oare?
Ce e aia o valoare?
Când noi suntem animale,
Valorile sunt opționale.

Pentru ce muncești cu zile?
Ce dorești să demonstrezi?
Când un om nu dă un leu,
Pe talent sau pe trofeu.

De ce-ți place să bârfești,
Dacă nu vrei să primești.
Când vorbești, gândește bine,
Ca-i doar gânduri clandestine.