Nu mi-au mai rămas multe de făcut…
am mângâiat zăpada și ploaia m-a udat
în iubire m-am revărsat apoi
am amestecat literele în cuvinte neînțelese
sufletul în rugăciune l-am înălțat spre cer
și-am strigat încet, cât să mă audă toată lumea.

Alergând,
am ajuns înapoi.
timpul se uita la ceas
în stația de autobuz.