Copil e soarele în dimineață
Făcând la gura mării calde spume
Cafeaua vine, treaz să mă asume
Și noaptea depărtarea o învață.

Și Ra izbește pueril în lume
Iar omului se vând minciuni în piață
Din umbra adevărului în viață
Și neștiind de Dumnezeu anume.

Privesc un răsărit cum se destramă
Rostind versete dulci de blând apus
Deși abia începe trai sub vamă.

Pe braț de raze e nimicul dus,
Tot vine luna-n șoapte ca o mamă,
Umana stirpe se prăvale-n fus.