O rochie așezată pe un scaun,
într-un tramvai aglomerat, cu aer boem,
duce, în culori pastelate, gândurile ei.
Plecată dintr-o lume, fără să știe
ce direcție urmează,
a rațiunii sau a sufletului tulburător.
Ridicarea spre coborâre
lasă lumina să reflecte
sentimente trecătoare,
cuprinse aleatoriu
între șinele tramvaiului,
continue, repetitive.