Un, doi, trei… o sută.
Trec galop în spațiu-timp,
Trec şi peste mine,
Facând gunoaie-n anotimp
“Sper că simți, îți e mai bine!”.

Un, doi, trei… o sută.
Atât am numărat,
Dar totuşi nu s-au terminat.

Simt şi-acum dorința ce incită
Zadarnica nemurire
A neamului în acte
Cu iluzii nenumărate.

Un, doi, trei… o sută.
Zbiară toți la asfințire
Că odinioara plăsmuire
Nu fu de-ajuns,
“Acum dați de ştire!”.

Un, doi, trei… o sută.
Intrară-n panică susținută
De adevărata realitate
Întâlnită doar la moarte.

Și-acum ce pot eu să fac
Pentru voi-s un om ratat.
Niciodată n-am contat,
Mai mult decât pentru ce-ați luptat.
Eșecu-i dur, asta se ştie
Continuați sa spuneți că-i o calomnie.

Un, doi, trei… o sută.
Au trecut pe lângă mine
Și-au zâmbit politicos,
Că de azi n-o să mai fie
Niciun câine fără os.

Și-o să strig şi eu c-am fost
“Ignoranți până la moarte,
Lătrând numai vorbe fără rost…”.