lumea asta parcă e nebulos carnaval,
când o mască râde cealaltă plânge,
în raiul răvășit suspină un caval,
iubirea divină treptat se frânge.

dar e vie speranța în suflete triste,
urcă Golgota cu crucea în spate,
pe cărări stâncoase, pe tainice piste,
urcă ocolind prăpăstii întunecate.

artă senzorială cuvântul meu produce,
îngeri de lumină pictează pe ziduri,
zbuciumul inimii la zero se reduce,
cu iubire sacră umple goluri, viduri.

am să mănânc la nevoie și circ pe pâine,
doar să pot contempla răsăritul de mâine.