Trezește-te, om al veacului grăbit,
Din somnul greu, din noaptea de aramă,
Căci Logosul în tine a rodit
Și Sursa Ta din nou acasă te cheamă.

Nu ești un lut sortit pierzării oarbe,
Ci ești scânteie, zbor și naltă frecvență,
Când mintea ta din Cer lumină soarbe,
Redescoperi divina ta esență!

Să șlefuim cuvintele din minte,
Cum șlefuiește bijutierul piatra rară,
Să eliminăm din grai și din cuvinte
Oricare umbră din trecut, amară.

Din zgura lumii, din argoul steril,
Să extragem doar verbul de cristal,
Până ce graiul, pur ca un copil,
Devine soare, cosmic și astral.