de te strig îmi răspunde tăcerea,
fiara aceea cu dinți de singurătate,
eu sunt într-o ebrietate
de stele și lună
ce pe cerul vieții mi se adună
coborându-se-n ape,
de dumnezeu făcând agape,
prieteșugul cu divinitatea mă costă umbre
pielea deasupra sângelui să-mi umble,
tăcerea este pentru amândoi
umblându-ne prin oase roi
de prin străbuni, pe când
copiii din noi sunt în Paște,
când Crucea tremură spre a se naște,
doar atâta, un gând