Pe balconul nopții, liniștit, contemplu
Luceferii ce ard pe cerul drept,
Ei sunt zâmbete din sacrul Templu,
Ce luminează Dorul meu din piept.

E omenia scrisă-n constelații,
E triumful clar asupra grelei umbre,
Căci prin iertare curățăm generații
Și codurile sângelui prea sumbre.

Respir adânc acest aer mirific,
Păstrător de viață, răcoros și sfânt,
Aliniez trinitarul meu specific
Cu legile ce guvernează-acest pământ.
________________________________________