Ne-a înghețat zborul
în oase și în copaci târzii.

Învelește-mă cu carnea ta,
învelește-te cu dragostea mea,
ai spus,
când ți-e frig.
Vii să mă iei tu în brațe?
Sau te iau eu,
Ai grijă de tine,
ai spus.

De departe
păsările se izbesc de fereşti
când tu privești
la a noastră
tăcută
verticalitate.

Fără zumzet, suspin, primăveri,
veri, îndoieli
durerea se întoarce în pumni
gura mușcă din gura sa;
lovești cu pumnul durerii şi neputinței
în propriul tău destin,
dincolo de colivia noastră
de plexiglas
cerul zboară liber în păsări
dragostea e o singură aripă,
cântecul nu mai are note,
nu urmează o partitură exactă
păsările se întorc în tăceri
inima mea
zboară de la mine
în pieptul tău
de parcă
un singur om
l-ar respira
pe un altul
cu o singură dragoste.

Zvera End, Unul
din volumul Dumnezeu Aievea, Cap Pierderea