Ne-a înghețat zborul
în oase și în copaci

Învelește-mă cu carnea ta,
învelește-te cu dragostea mea, ai spus,

când ți-e frig.
Vii să mă iei tu în brațe?
Sau te iau eu,
ai spus.

De departe
păsările se izbesc de fereşti
când tu privești
tăcut
la a noastră
verticalitate

Fără zumzet, suspin, primăveri, veri, îndoieli
durerea se întoarce în pumni
gura mușcă din gura sa și din pumnul durerii
lovești cu pumnul tăcerii în propriul tău destin,
dincolo de colivia noastră
de plexiglas
cerul zboară liber în păsări
dragostea e o singură aripă, cântecul nu are note,
nu urmează o partitură exactă
păsările se întorc în dureri
inima mea
zboară de la mine
în pieptul tău
de parcă
un singur om
l-ar respira pe un altul
cu o singură dragoste.

Zvera End, Unul
din volumul Dumnezeu Aievea, Cap Pierderea