Îți scriu acum să-ți mulțumesc, copile,
Că ai știut să te păstrezi copil
Și fără teamă de remarci futile,
Ai reușit să nu mă lași senil.

Fitoroind pe-alei cu țiparice
Milenuiesc timid și pistoiat
Și revulsarea fără anatrice
Mă crevelează blând, boncelodat.

Nimicul se medinză peste crunge,
Pirostipelic cad din cralipur,
Iar nagimera nu îmi mai ajunge,
Decât de-o scurtă zevrenpeardă-n jur.

Îți mulțumesc, din nou și înc-o dată,
Și îți doresc ce însuți îmi dorești,
Și te aștept, oricând și altădată,
Să-ți povestesc și să mă povestești.