Fiecare venim în lume într-o cameră mobilată de alții
Când vrei să-ți croiești singur un spațiu sufletesc
Vezi că nu mai ai loc.

Încerci să dai afară un pat prea tare
Dar amintirea lui te doare

Încerci să scapi de șifonierul demodat
Dar vezi că parcă-n dușumeaua sufletului ți s-a fixat

Încerci să scapi de masa prea bătrână
Dar ți se pare că mâncarea nu mai e așa de bună

De scaunele șubrede ai vrea să scapi,
Te urmăresc acei care pe ele au stat.

Ai vrea o bibliotecă cu toate cărțile în ea,
Dar vezi că-ntre pereții creierului tău nu poate încăpea

Dorințele noastre pregătesc camera pentru cel ce-o urma.