din lemn de Cruce chip cioplit mi-oi face
stând Dumnezeu cu idolii alături
chiar de exiști în zare, îmi înlături
fiorul începând a-mi cerne pace.
caniculari fiind ca pe sub pături
femeie,-i încă vara cea rapace
din ou ieșind e puiul care tace
a înger ori a demon să îl mături.
statuia de lumină e în naos,
la soarele din rană mă expun
și-n toamna care vine, un adaos.
copiii cei din noi, visând Crăciun,
ni-s nopții reci a înlesni un haos
în pielea noastră, cea de zahăr brun.