Am o credință de oțel, neînvinsă de val,
Ce mă poartă curajoasă spre celălalt mal.
Nicio furtună n-o poate îndoi,
Niciun apus n-o mai poate opri.

E o ancoră sfântă, un stâlp de lumină,
Ce-n fața nimicului nu se înclină.
Iar pe acest oțel călit în răbdare,
Sclipește lumina din stele mai mare:

Sunt sclipiri de diamante curate,
Din zestrea cerească în suflet lăsate,
Sunt raze albastre de sacru safir,
Ce curg peste pagini ca mir în potir.

Și ard ca rubinele în noaptea fierbinte,
Iubirile sfinte dincolo de cuvinte.
Sunt iluminată de Sfânta Treime,
Ce-mi umple de har a vieții mulțime.

Tatăl, Fiul și Duhul cel Sfânt,
Îmi sunt călăuză pe acest pământ.
________________________________________