ca tată al meu nu am puterea să te judec
dar ce m-ai făcut să trăiesc în ultima vreme e între mine şi mine
şi am învăţat să respir ţinând ostatici într-un zâmbet
pe cei care mi-au greşit când n-au mai văzut
cu ochii lor lumina lor şi doar din invidie
doar din invidie au vrut lumina mea, ce mi-ai dat
talanţii mei cum şi ei au primit talanţii lor
şi mi-ai spus ce-i cu melodia asta pe care o ţin la piept
în locul în care ar fi trebuit să adăpostesc o moarte curată
să nu-i laşi în nicio noapte din braţe, mi-ai şoptit
cum dintr-o rugă, nu ştiam că şi tu
că şi tu trebuie să te rogi pentru moartea unui soldat
care ştie să bată apa cu mâinile
cu o sabie pregătită pentru tot ce a învăţat
de la tine, Doamne

**

muşcă din zâmbetul meu ca dintr-o pâine, Doamne al meu
ca dintr-o pâine caldă
apoi şopteşte-le că trăiesc, că totul e acum doar praf şi aer
că ştiu cum au plănuit umilirea şi stai să vezi
groapa, dar tu nu muri până ce va fi a lor
să nu creadă că valorează mai mult decât noi
că ne pot da de mâncare leilor
mestecă şi o să vezi, că ţi-e mai bine acum
suntem între rude, între prieteni
între aşa şi aşa, nu-i vom lăsa
ca stăpâni de amfore sparte, de vin
eu am închis eu am tăiat, ce nu s-a închis încă
şi ei se agaţă, se agaţă sub linia pornită din lumină
unde sunt curcubeiele, întreb şi tu spui eşti aproape
aproape vindecat

**

fereşte-te să mai adormi aproape de cineva, care te mângâie
mi-ai spus, da mi-ai spus
cu dosul palmelor mici, pe linia coloanei
şi pe ascuns, acolo unde au fost odată uşile
ar putea fi cineva care îţi poate dicta viaţa
în moduri subtile
dar şi pe faţa lor ai putea vedea semne
şi drumul tău înainte
cum un turn şi o vedere de deasupra
şi acolo e tot ca la un început, e cineva sus
tu doar iubeşte, om bun

**