Când trupul devine un templu de piatră,
Iar mintea calculează doar câștigul rece,
Scânteia divină se stinge pe vatră,
Și harul cel sfânt pe alături trece.

Dacă nu te trezești din infernul terestru,
Din gheara acestui capitalism hain,
Sufletul pleacă, lăsând un sechestru
Pe carnea ce n-a înțeles ce-i divin.

Părăsește tăcut închisoarea de zgură,
Spiritul fuge spre sfere de sus,
Iar omul rămâne o simplă armură,
Un mort viu sub cerul din care a apus.