Când mâna muncește din drag și pasiune,
Și pâinea de-o masă e rod din altar,
Câștigul devine o sfântă minune,
Un semn de la Tatăl, un binecuvântat har.

Mărirea de leafă și prima primită
Prin merit și cinste, prin zâmbet curat,
E hrană divină din Cer coborâtă,
Pe brațul de muncă ce nu a înșelat.

Dar dincolo-n umbră, bogăția rea strânge,
Grămezi de arginți din minciună și jaf,
Acel aur negru e îmbibat în sânge
Și-n ziua din urmă se schimbă în praf.

Un succes e sfințit de a inimii pace,
Celălalt e un lanț în infernul de fier,
Unul sufletul liber și darnic îl face,
Iar altul îl lasă sărman sub trist cer.