Nu plânge, mamă, n-ai de ce să plângi,
Nu s-a-ntâmplat nimic în seara asta,
Doar am aflat că am două mâini stângi,
Și-un corb debusolat mi-a spart fereastra.

Nu plânge, frate, nu te bosumfla,
Nu-i vreme de prezumții agasante,
Mai bine stai de șase la cișmea,
Când fură vântul apa de la plante.

Nu plânge, soră, nu e ca și cum
din lacrimi încropești o rugăciune,
Privește la copaci - sunt flori acum,
Iar florile nu sunt deșertăciune.

Să nu bocești, iubito, nici un pic,
Nu-i marea val, nici valul nu e munte,
Doar timp nu mai există, să despic,
în patru zări, un fir de amănunte.

Să plângi cât vrei, copile, dar nu azi,
Așteaptă trei decenii să se-mpută,
Aruncă-te acum, fără să cazi
din viața alandala concepută.

Nu plânge, tată, ai plouat prea mult,
în primăvara asta, pentru mine,
Știu ce mi-ai spus, dar n-am știut s-ascult,
Mi-e dor de toți, dar mi-e mai dor de tine.