Bicicleta

Demult
într-o seară din copilărie
pe când ne cumpărase
o bicicletă nouă
tata ne zise tuturor:
S-o aveți măcar zece ani
până vom mai aduna alți bani.
Țin minte cum toți
ne bucurasem atunci pe dată
apoi cum subit
toți ne-am umplut de tristețe
fiindcă nimeni nu voia
să fie tocmai cu zece ani mai mare
și nici nu ne închipuiam
cum ar putea trece atât de mulți ani...

Demult s-au scurs acei zece ani
și încă mulți alții după ei
din bicicleta atunci cumpărată
nici urmă n-a mai rămas
i-am uitat și marca și sunetul
și culoarea și umbletul
ci doar acea tristețe
pe care tata o descărcase atunci seară
dintr-un camion împreună cu bicicleta
numai acea tristețe
în nici un fel n-o pot uita.