A trecut poetul pe stradă;

Madonele i-au aruncat un zâmbet de zăpadă,

Cavalerii au pus mâinile pe spadă,

Fecioarele și-au încuiat zestrea în ladă,

Copiii se maimuțăreau ca la paradă,

Criticii s-au luat la sfadă,

Nebunii după el veneau grămadă.

A trecut poetul prin viață,

Însoțit de-o permanentă greață,

Înfășurat într-o mantie de ceață,

Mirându-se de sine și de toți,

Umblând pe catalige, fără sorți.

A trecut poetul prin lume,

Temându-se de moarte,

Făcând glume.