să nu mai vii cu cerbi la întâlnire
că nu știu să îi priponesc de pruni
adu cu tine-o carte de citire
în care cu răbdare să m-aduni

să nu mai vii desculță, o să plouă
și ierburi o să-ți crească pe picioare
eu nu mai sunt proprietar de rouă
să ți le ud când vei pleca spre soare

să nu mai vii cu greieri prinși în plete
rostirea lor e ne-nțeleasă-n noapte
luna zăludă ști-va să ne certe
mușcând din noi cu dinții ei de lapte

să nu mai vii spunându-mi că ți-e bine
prin ochi trecând fantoma unui plâns
schimbi multe trenuri ca s-ajungi la mine
și impiegații lacrimi au tot strâns