privesc spre munţii bucovinei
şi îmi cresc lacrimi de iarbã
ca şi cum fericirea
s-ar lãsa pãscutã
de vaci sfinte

aici
lângã ouşor
mã simt ca un brad izolat într-o pãşune
care sparge cerul cu miile de ace
în baloane de curcubeu
şi strig atât de tare
încât şi ecoul
învaţã sã tacã
precum un elev prins cu tema nescrisã

libertatea nu este decât o respiraţie
din care inima îşi poate lua dreptul
de a bate aiurea