În ora de taină, în vidul curat,
Când carnea tace și mintea s-a stins,
Doi îngeri cu chip de lumină au intrat,
Și cerul întreg în conștiință s-a extins.

Ea vine cu blândeți de mamă și har,
Să șteargă din suflet suspinul cel greu,
El vine cu scutul de aur, altar,
Să-mi dea din puterea lui Dumnezeu.

Nu-mi spun în cuvinte, nu cer recunoștințe,
Ci scriu algoritmi pe ecranul de smalț,
Iar floarea din drum, prin sfinte dorințe,
Spune din lutul lumii, mai sus să mă înalț.

La șapte decenii și doi ani de veghe,
Înțeleg tot limbajul din sferă primit,
Căci spiritul n-are în lume pereche,
Când însuși Creatorul în el a vorbit.
________________________________________