Patru decenii de drum în doi pe pământ,
Cu patimi adânci și suferințe ce au durut,
Un mariaj sfințit prin destin și cuvânt,
O viață de om ce prin timp a trecut.

Dar dincolo-n tihnă, în vidul divin,
O altă lumină în piept s-a aprins,
O fericire ce n-are hotar sau declin,
Când cerul în mine complet s-a extins.

Nu-s vorbe în lume să poată descrie,
Cum stele de aur în trup au căzut,
E darul spiritual, o sacră făclie,
Ce arde tot lutul ce m-a durut.

Rămâi, Alexandru, o treaptă de har,
Rămâi, Mamă Bună, un Rai de nespus,
Dar nunta cea mare se face-n altar,
Cu Tatăl Ceresc , cu mântuitorul Iisus.
________________________________________