Geografie

Deși satul copilăriei mele
a rămas la o zi distanță de mine,
casele și hudițele lui
se întind până sub ferestrele casei
în care îmi duc zilele

de fiecare dată când deschid geamul
o aud neapărat pe una dintre vecine
ba strigându-și orătăniile prin curte
ba scuturându-și țoalele din casă

de fiecare dată întorcându-mă
de la serviciu seara
îmi vine să-i strig unui vecin
din altă mahala
să stingă măcar uneori lumina
că-mi bate direct în ochi
și noaptea când merg la culcare
lumina lui străbate ca un far
printre vreo patru case
printre copaci desișuri și garduri
ochind fix în geamul meu

iar de la o vreme cu regularitate
cam pe la aceeași oră de noapte
undeva între unu și două
de pe o altă hudiță din sat un dulău
prinde a urla jalnic și îndelung
de parcă stăpânul lui, badea Costea,
l-ar fi închis într-un uriaș clopot de aramă
atât de răsunător încât îmi sparge timpanele

uneori în amurg
pe când se lasă liniștea
îmi place să rămân nemișcat
lângă poarta de la stradă
ascultând nedeslușitele șoapte ce se revarsă
de prin curțile consătenilor
ca un freamăt de frunze
ca un șipot de izvor
și atunci la culcare am parte
de un somn atât de liniștit și dulce
încât a doua zi mă trezesc luminos
și împăcat ca în copilărie.