Seara, când stau întinsă
cu mâna stângă sub cap,
sub jgheabul geamului opac,
sub cerul gri, decolorat,
sub cosinus de con rotit,
recalculat și regândit

mă uit în lung
cu ochi profani,
spre stelele
Arcanei Mari

mă uit în scurt și mă frământ
E luna-n lut ori e-n pământ?

Ce are ea mai special
de-mi vine-un dor fără habar
să o privesc, când mă privește
s-o povestesc, când mă zorește?

Ce are luna și eu n-am,
ce-am rătăcit din neam în neam?
…
Are luna lună-n pântec
Are luna lună-n creștet
Are luna lună-n ochi
Să nu-i fie cu deochi
Ptiu, ptiu, ptiu!