Are-n păr un colț de lună
niște stele împreună,
un obraz puțin pătat,
un aer cam complicat.

Și o umbră parfumată
de gutuie-n geam, mușcată,
iar în fiecare seară
o otravă-n subsuoară.

Și mai are, vai de mine,
coapse dulci și clandestine,
rotiri lente de bazin
și-un genunchi de caolin.

Umeri moi ca de caisă
și-o sprânceană interzisă.

Iar pe pântec — ce păcat! —
doarme-un înger dezbrăcat,
cu aripile-n echer
și cu somnul tras spre cer,

socotind în cerc închis
cosinusul unui vis.

Are glezne... n-are glezne...

De-aia bâjbâie prin bezne
crai cu ghete scâlciate
și iubiri neachitate,

câte-un papă-lapte trist,
doctorand și onanist,

câte-un înger fără leafă
care-i suflă-ncet în ceafă,

câte-un drac bine-mbrăcat,
proaspăt ras și divorțat,
care-i jură, cu ardoare,
înc-o viață viitoare.

De-aia, vezi, eu stau cuminte,
fac măsurători succinte:

unghi, distanță, puls, volum —
strict științific.

Oarecum.