îmbrățișând lumina, ziua așa începe,
farmecul ei monoton m-a sedus,
așterne liniști calde peste stepe,
lucind ca o minune fără de apus.

sunt fericită că o simt c-o pot atinge,
cu neștiute, repetate, fierbinți rugăminți,
plămădite și noaptea când visul plânge,
că lumea s-a îndepărtat de sfinți.

amintiri aurite în inimă s-au strâns,
ca fluturii în poiene pline de lumină,
gânduri ca stelele în noapte s-au aprins,
iubirea din suflet este comoara divină.

da lumina m-a smuls din ghearele fricii,
emoții nocturne zburdă ca licuricii.