Oricât ai scutura
Și ai șterge de praf
El râde de tine
Și tot se depune.

Vântul de bate
Și ridică praful
În gură de ți-a intrat
Te-ai înecat imediat.

De-ți intră în ochi
Mai rău e
Că te ustură și lăcrimezi
De nu mai vezi.

Pe stradă de mănânci ceva
Șanse mari ai
Mâncarea să fie cu praf pudrată
Și astfel mâncată.

Peste veacuri
Se așterne praful
Și intră în uitare
Cine a fost și cum a trăit fiecare.

Cine dă la o parte praful depus
Descoperă ce a fost ascuns
Și lumii arătat.
Cum s-a trăit odat'.

Nu ai ce face
Trebuie să-l tolerezi
Cu el să conviețuiești
Și să trăiești.