Aleargă oamenii pe străzi, adormiți,
Să cumpere fericiri ce-s efemere,
Și se întorc la case tot mai obosiți,
Lipsiți de lumină, lipsiți de putere.

Dar în sanctuarul meu sfințit de veghe,
Duhul luminii îmi dă un semnal,
Că dragostea n-are în lume pereche,
Când este extrasă din planul astral.

E scutul primit împotriva risipei,
Pe lucruri mărunte ce pier în pământ,
Să punem în aplicare, în zborul aripei,
Doar darul cel sacru și sfântul cuvânt.

Inima mea cântă în liniștea clipei
și sufletul îmbracă luminosul veșmânt.
________________________________________