Ne-am privit o clipă
și
cât timp ți-ai studiat atent opțiunile,
eu mi-am reglat cu grijă
dublurile.

Apoi m-am etalat toată
cu naturalețea-mi deliberată.

și chiar înainte să te închid
m-a trăznit,
așa din senin,
că-mi trebuie pătrarii de albastru.

Abia atunci te-ai uitat în tabla mea
și ca doamna de la ghișeu
mi-ai citit verdictul
pe care nu voiam să-l aud:

„de fapt, vă mai lipsește-un doiar cu șină
și atât.”