toate ceasurile cunoscute
încep la un moment dat să meargă înapoi
ca niște hoți care se întorc la locul faptei

cred că s-au inventat coincidențele
doar ca să poți apărea în mijlocul lor
iar ca să ne mai vedem o ultimă dată
timpul uită pe cine trebuia să despartă

în paturile lor king size
cei din jur se iubesc puțin
se mint suficient
apoi își mută inimile
în apartamente din ce în ce mai mici
nu cred că înțeleg ei sensul durerii
fiindcă asta i-ar face umani

dulcele năpârlește
după un transplant nereușit de sentimente
care-mi hărțuiește handicapul
cred că mi-am construit
o scară defectă dinadins
ca să nu poată ajunge oamenii buni
până la pervazul meu

cântă cranțul treptelor crăpate
și mă înclin înaintea prestigiului
acestui putregai repetitiv
ca un agnostic care se roagă

pe clavicula calvarului
mă săruți cu târnăcopul în eter ineluctabil
până devin atât de gol de dinafară
încât ajung să fiu slujit
de însuși dumnezeu

numai tu-mi scapi din brațe
on and on
în toate simulările posibilului și imposibilului
te regăsesc evazivă fără scop
ca un țânțar care se îmbolnăvește
din sângele meu

caut orice hoit hoinar
care îți seamănă câtuși de puțin
în realitatea mea fracturată de regret
reglată cu anestezice caleidoscopice
căptușită cu dezgust de sine
și de convingerea criminală
că e prea devreme
să plec singur acasă
și prea târziu să mai devin
omul de care aveai nevoie

nu-mi găsesc locul pe niciun alt cearșaf
ca un monolit extraterestru
descoperit în deșertul
în care m-am deșteptat intrus

în plus la mine în dormitor
se vorbește vulgar în somn
cealaltă pernă se pocește
într-un contur familiar
de pasăre de pradă pocăită
care croncăne neîntrerupt

în visul meu gălăgios
porți pe dos aceeași privire
cu care se deschid seifurile
și se închid rănile prost
iar eu mă prefac
că nu mi-am petrecut ani întregi
cu ochiul în lunetă
ca să te vânez printre alte femei
care aveau alfabetul tău
dar nu și limba