Din insomnii adânci și fără nume,
Când noaptea cerul palid și-l desface,
Am evadat din zgomotul din lume
Să caut pe balcon un strop de pace.

Am privit stelele, bătrâne sori în zare,
Ce-și cern argintul peste ochii mei,
Și luceferi vibrând în depărtare,
Purtând în ei secretele de zei.

N-a fost o noapte de odihnă lipsită,
Ci o trezire-n tainic curcubeu,
O revelație din ceruri coborâtă,
Ce-a legat sufletul de Dumnezeu.

Sunt o romantică ce n-are asemănare,
Iubesc lumina care nu apune,
Și împletesc din mistică splendoare
Diademe de lumini spirituale , rune.