Era un anotimp
cunoscut în Berceni,
anvelopat cu
flori mortuare discrete
și Shop&Go-uri.

Călcam prin aglomerație
pe viitorul
trecutului meu.

Părul mi se împâslise
de zburătăcite gânduri și griji
până la nod infinit.

Aici, în bazarul acesta trist,
oamenii îmi zâmbeau bonom.
Dragostea visa
la unica dragoste.

Mi se rupsese o sanda,
dar undeva, în centrul orașului, știi,
în biserica mică,
o aduseseră pe bunica lui Iisus Hristos

și eu trebuia să ajung,
să mă prezint
așa cum eram:

mix de Cenușăreasă
cu Fata Împăratului Roș,
ieșită din contingent
și din haos balcanic,
întâlnind oameni buni.

Căci toți oamenii sunt.
Nu-i așa?