Eu îmi doream o iubire ca-ntre Christine și Claude Lantier,
Am traversat Stixul, cu Charon, în șantier -
Te-am iubit, vrăjitorule, și te-am adâncit în mister,
Dar tu m-ai lăsat singură să-nfrunt tot ce nu pot să sper...


Opera noastră de artă, iubirea a murit desacralizată,
Parca era vorba, cu un unicorn și juvete, să-ți fiu artei redată,
Dar tu ai vrut să-nțelegi dacă-ntre noi e iubire adevărată,
Și te-am lăsat să crezi că nu te voi alege niciodată...


Tu ai idee cât mă bântui? Astrologia ține cu vărsătorii,
Dar lumea nu ține cont de poeziile noastre și centaurii
Parcă îmi amintesc că-n altă viață am fi putut avea laurii
Amândoi în mod egal, nu doar tu, răsplată albei figuri...


Să creadă lumea ce-o crede, nu e trădarea unei guri,
E ceea ce ești prea timid să spui, și tăcerea o preferi -
Crezi că mi-am încălcat promisiunea? încă am amintiri,
Dar am și război, și îmi doresc senine liniștiri -alte versuri...


Cât de fericiți am fi putut fi, dar ne-a omorât arta ta...
N-am avut copii, dar am avut creații, dar ne-a separat soarta...
Dac-aș putea da timpu-napoi, ți-aș da un pumn drept în față
Să înțelegi cât doare să vrei să ajungi femeie, dar să rămâi fată...


Muza ta