nu mai există nicio sfințenie în ce faci
doar freci podeaua
cu propria ta piele
până când te vezi lemn
toți cei care au trecut pe aici
și-au lăsat noroiul pe fruntea ta
și tu îl strângi
îl pui în pungi de plastic
și-l porți la gât ca pe un colier
când te întreabă cineva cine ești
deschizi gura
și din ea cade o piatră grea
care-ți sparge picioarele
să nu mai poți pleca niciodată.