O eclipsă
disc perfect tăiat
în cristalul cerului fără de pată
o ploaie caldă de vară
când desculț mângâi iarba
un autobuz care sosește în stație
tocmai pe când ai ieșit din bloc
toate sunt mărgele pe un fir de ață

o eclipsă bănuită
în spatele cortinei biciuită bezmetic
o ploaie rece de octombrie
pătrunzând prin gulerul hainei de toamnă
un autobuz întârziat împroșcând grăbit
o băltoacă peste pantofi
toate sunt mărgele care
rând pe rând
se împrăștie pe podele
iar tu cu ultimele puteri
te apleci în genunchi
încercând să le aduni pe cele rămase întregi
ca la final
să ții năuc în mâini
un fir de ață deșirat.