Mai m-am gândit, iubito, nu plec, rămân aici între evenimente ce, zilnic, se succed,
De ce să plec, și unde (cum tu, prea bine, zici)?
Cum să renunț doar pen'că nu am în ce să cred?

Rămân până la capăt să văd cu ochii mei
cum înflorește larma, către sfârșit de an,
dintre eroii gliei și mult huliții zmei
ce vor să îmi refuze chiar raiul suveran.

Dar aș sări pe altă banchiză - pinguin
dedat la frumusețea înghețului cupid,
Ori dromader, în sete legat de-un beduin,
Aș naviga spre Fata Morgana intrepid.

Nimicul m-ar convinge să levitez pervers
deasupra vânătorii elanului bolnav
și - satelit empatic plutind prin univers -
l-aș îndruma spre tundra din arealul slav.

Apoi, din plictiseală, m-aș înrola rechin
în piramida veche a valului aztec,
M-aș repezi feroce să mușc un arlechin,
Dar... îs cam beat, iubito. Hai, trage-mi un refec!