Am furat de la zei elixirul nemuririi,
Și din cuvinte mi-am zidit o fortăreață,
Nu vreau să mă mai hărțuiască zbirii,
Nici stihii să-mi erodeze credința măreață.

Speranța mi-o extind ca un arc peste timp,
Ploi de lacrimi aștern peste seceta vieții,
Eu mai păstrez povestiri din Olimp,
Le primenesc acum în roua dimineții.

Adun cu grijă zilnic semne și indicii,
Să-mi urmez calea corect destinată,
Eu nu am creat nimănui prejudicii,
Lumii cu iubire îi ofer slova luminată.

Am dansul meu cu stelele spectaculos
Și cântecul inimii pur răsună fabulos.