Cum s-a crăpat de ziuă
Pescarii ies pe mare
Să prindă mult pește
Să-l ducă la vânzare.

Pe arșiță, ploaie sau vânt
Ei cutreieră marea
Din larg ei se reîntorc
Când se-ntunecă zarea.

Sunt frânți de oboseală
Dar bucuria-i mare
Că prada e bogată
În pește fiecare.

După vreo două ore
Se întâlnesc la birt
Rachiul e plăcere
Pentru ei e flirt.

Mâinile la fiecare
Palmele-s bătătorite
Arse de vânt și soare
Se văd că sunt muncite.

Acești pescari neînfricați
Ce marea îi hrănesc
Trudesc neîncetat
Ei marea o iubesc.