Înalții brazi poteca o umbresc iar,
Picioare mici și albe trec de-a lungul,
Roșeți ce în obraji apar la gândul
Strânsorii tremurânde cu mâini de var.

Cu flori livada-i așezată-n rânduri,
În soare lucesc macii — noian de jar,
Iubit frumos — semeț se-arată în dar...
Văpaia-n ochii ei înalță cânturi.

Lumina vie a trupului de lut,
Un duh creat ce liber nu mai este,
Colos din cer, în minte nu mai crește.

Iubirea în devenire-i ceasul mut,
Doar sufletu’-nfiripă o poveste,
Prezent al timpului ce se oprește.