E 12 noaptea, plouă afară,
Iar eu stau în bucătărie, iară,
Cu foaia-n față, pixul între degete,
Și-un eseu despre „Plumb” printre regrete.

Pe masă, scrumiera stă tăcută,
Cu-o țigară stinsă și cenușă multă,
Iar ploaia bate-n geam monoton,
De parcă timpul n-are niciun ton.

„Plumb” scriu încet, cu ochii obosiți,
Cu nervii prin caiete rătăciți,
Bacovia parcă stă aici cu mine,
În camera rece, fără zile senine.