În numele iubirii din care creșteam
m-am luptat cu cei care,
în numele iubirii,
iubeau.

Când am biruit, am revendicat
iubirea lor pe care au părăsit-o
și, învinși de iubirea mea,
peste ea m-am revărsat.

De cele mai multe ori, însă, iubirea
pentru care am declanșat războaie,
nu mi-a dăruit nemuritoare
arome purtate în floare.

Pentru aceasta, din răzbunare,
fiindcă numai cel ce iubește trăiește,
de fiece dată mi-am îngurgitat
trupul de carne al iubirii
pentru care-am luptat.

Astfel, când să o pierd s-a întâmplat,
îmi mușcam iubirea de gât până când
mi se umplea gura cu sânge,
precum ochiul înlăcrimat
ce pare că plânge.

Și... până când trupul ei, crud,
ca la început nu a mai mișcat.

Iubirea, cred, nu poate fi biruită
Pentru că nu este carne
Care poate fi silită.

De aceea, trupul ei trebuie regurgitat
Și, totodată cu el, cu înfrigurare
Toată făptura pe care o duce
Pentru a descoperi undeva
O și mai mare și, poate,
O iubire mai dulce.