În numele iubirii din care creșteam
m-am luptat cu cei alături de care
pentru a iubi împreună iubeam.

Când am biruit, am revendicat
iubirea lor pe care au părăsit-o
și, învinși de iubirea mea,
peste ei m-am revărsat.

De cele mai multe ori, însă, iubirea
pentru care am declanșat războaie,
nu mi-a dăruit nemuritoare
arome purtate de floare.

Pentru aceasta, din răzbunare,
fiindcă numai cel ce iubește trăiește,
de fiece dată mi-am îngurgitat
trupul de carne al iubirii
pentru care-am luptat.

Astfel, când să o pierd s-a întâmplat,
mi-am mușcat iubirea de gât până când
mi s-a umplut gura cu sânge,
precum ochiul înlăcrimat
ce din sine plânge.

Și... până când trupul ei, crud,
ca la început, nu a mai mișcat.

Iubirea, cred, nu poate fi biruită
Pentru că nu este carne
Care poate fi siluită.

Pentru aceasta, trupul i l-am regurgitat
Și, totodată cu el, cu înfrigurare
Toată făptura pe care o duce
Spre a descoperi undeva
O mai mare și, poate,
O iubire mai dulce.