Asta nu e poezie, dar nici factură, în dosar cu șină, nu e, nu e deloc, e doar o firimitură zburând, ca o pană din perna lăsată la aer, pe fereastra balconului, la mine la bloc.

Asta nu e poveste romantică, dar nici citat din manualul de mecanică cuantică, e doar o alună, fără sare, stingheră, rămasă de-aseară, lângă dezbrăcata sticlă de bere, pe colț de etajeră.

Asta nu e piesă de teatru, dar nici partidă de poker în patru, e numai, pe farfurie, o felie, subțire, de măr, mințind, cu nonșalanță, paharul cu votcă aflat la o prea mică distanță.

Asta, nici măcar, o serenadă nu e, dar nici un, violent, discurs de ieșire din UE, e doar o simplă virgulă nevinovată, obișnuită, vremelnic, dar neîndoielnic, să despartă.

Asta, în fine, nu e nicio mare scofală, dar nicidecum vreo demonstrație de anticipație a unei posibile absențe de la școală, e, cum să explic fără să mă dezic, o timidă, nereușită, încercare, de a răpi câte două minute, de la fiecare, din viețile voastre extraordinare.